Anul asta am hotarat sa stam 4 zile pe taramul zeilor, pentru a avea mai mult timp sa ne bucuram de munte, soare, plaja, si apa.
Dar se pare ca nici cele 4 zile nu au fost suficiente pentru noi. La anul, e clar ca vom sta mai mult.
Vremea in Grecia se arata a nu fi pe placul unor muntomani, cu posibile averse si descarcari electrice…dar vremea pana la urma mai e si dupa sufletul omului. [...]  mai mult

Nici nu ne-am întors bine din Grecia și Echipa Oxigen și-a făcut bagajele pentru o tura mică de câteva ore în Croația. Nici drumul lung de 2600km, nici trezitul la 3 dimineața nu ne-a împiedicat în a ne pune planul în aplicare – „verificarea ieșirii din Croația” .
Actori principali: Andrei ( the driver), Diana ( the copilot), Furia Gri ( the car)
Zis și făcut – punem ceasul deșteptător la orele 3 trecute fix în creierii dimineții, și îmbarcați în Furia Gri ( Multumim Țiplă) pornim la drum. Șoselele țării natale au fost mai libere ca niciodată – iar puținii kilometri petrecuți pe străzile Bulgariei nici nu i-am fi simțit dacă nu am fi uitat 🙂 să ne achiziționam rovinietă. Eu asta nu am înțeles – noi am și zburat puțin pe șoselele alea – de ce era musai de vignieta? Este necesară și pentru zboruri de scurtă durată?
La granița cu Serbia, același vameș pe care l-am întâlnit și în urmă cu 2 luni, ne-a verificat fără niciun chef și cu o viteză de 10 ori mai mică decât a Furii Gri – dar nouă nici că ne păsa.
După 14 ore de mers ca nebunii și după cel mai bun șnițel parizian & cordon bleou ne cazăm la nici 10km de Plitvice în Korona Kamp. A II-a zi de dimineață ( ceasul a sunat la 06.30), plini de bunăvoință, luam 2 tineri din Polonia la ocazie și plecăm spre faimosul parc.
Aici ne plimbăm încântați cu vaporașul, cu trenulețul care e autobuz, facem poze în viteză, alergăm printre turiști, zâmbim și salutăm toată ființa omenească de ne iese în care, învățăm din mers să salutăm în japoneză Kon’nichiwa, sărim peste dinții babei cu grijă mare ( prin dinții babei a se înțelege podețe de lemn) și mândri că am dat parcul gata în mai puțin de 4 ore ne îmbarcăm în Furia Gri și plecăm spre Grabovac – acolo unde trebuie să intrăm în traseul montan.
Ne-am întâlnit cu un peisaj mai mult decât spectaculos, în care munți de doar 1700m înălțime îți păreau uriași, pe o stradă mai ceva ca Transfăgărășanul, unde pentru 10 minute am uitat care era scopul nostru și cu muzica dată la maxim ne bucuram și filmam ce ne apărea în față.
Alpii Dinarici nu sunt deloc mai prejos decât frații lor din Austria sau Italia. Poate că înălțimea mai mică nu îi scoate atât de mult în evidență, dar peisajul într-un tot unitar este mirific. Un lucru este cert – nu găsești picătura de apa pe traseu, marcaje sunt – chiar dacă nu îți indică direcția, și cu siguranță munții aștia nu sunt prietenoși pe timp de furtună.
Seara înnoptăm la Hotel Lucija în Posedarje, cu muzică italienească din anii ’60 în urechi. Ne propusesem să ne odihnim, cu toate că ceasul era fixat la ora 03 ( noi numai la ore de-astea știam să plecăm) – și petrecerea noilor noștri amici părea să fie mai lungă decât răbdarea noastră.
Drumu de întoarcere acasă a fost parcă mai lung…cu benzinării mai puține – mult prea puține :), fără radare ( sperăm), cu o masă bună cu mici și cartofi prăjiti cu branză rasă.
Am ajuns în București…puțin obosiți…pe la ora 20.00. Ne-am tras sufletul și am plecat amândoi în 2 direcții diferite – Andrei spre Covasna și eu spre Popești pentru ca a II-a zi de la 06 să plec în Săcele.
Așa considerarăm noi că ar fi util să petrecem 60 de ore: 30 ore în mașină, 12 ore pe traseu, 3 ore la masă, 15 ore somn. Comprimăm distanțele și dilatăm timpul – restul e o stare de spirit! [...] 

Pana acum spuneam cu mandrie ca am cucerit un nou varf, de data aceasta spunem ca ne-au cucerit ei pe noi – Oxigen a fost cucerit sufleteste de Muntii Tatra! [...]  mai mult

Si iata-ne si in Muntenegru! Oxigen isi mentine promisiunea si a organizat o iesire in cadrul programului Expeditii Montane pentru incepatori si aici. Muntenegru parca ar fi o tara brazdata de munti inalti, culoarea azurie a celui mai frumos rau – Tara, sosele inguste si foarte inguste si infinit de multe curbe. [...]  mai mult