Prima dată la plantare cu Oxigen

Cunoașteți emoția și nerăbdarea aceea dinaintea unui eveniment pe care îl așteptați de multă vreme? Ei bine, așa eram și eu înaintea campaniei de plantare care urma să aibă loc a doua zi. Nu mai fusesem niciodată la plantare cu un grup de oameni, mai eram responsabilă și cu organizarea și voiam să iasă totul bine.După câteva ore dormite cu chiu,cu vai, sâmbătă dimineața, pe o vreme care ar fi convins pe oricine să stea în pat la căldură în loc să meargă prin frig să planteze pomițori, eram în fața locului cunoscut de întâlnire, hotelul Horoscop, . Înarmată cu un zâmbet larg și cu lista de prezență, așteptam voluntarii care au început să apară unul câte unul. Nimeni nu părea să ia seama la frigul de afară, toată lumea era preocupată de cum urma să decurgă ziua. Am regasit și la ceilalți entuziasmul meu, atunci cand mă întrebau ce pomișori plantăm, câți voluntari suntem, ce proiecte de acest gen mai are asociația.

După ce ne-am strans cu toții, am urcat in autocar și am pornit spre “locul faptei” , comuna Nanov, în județul Teleorman.  Nici n-am simțit când a trecut timpul, preocupată fiind cu emoțiile primului discurs de prezentare în fața voluntarilor. Și iată-ne ajunși dupa vreo 2 ore în fața unui câmp amenajat. Îl priveam și mă gândeam  că peste ceva timp se va transforma într-o pădure frumoasă . Acolo ne  așteptau reprezentanții Ocolului Silvic, cu puieții și uneltele pregătite . Ne-au dat câteva detalii despre activitatea pe care o desfățoară și ne-au explicat cum se plantează un puiet în mod corect . Ca o adevarată echipă, voluntarii s-au organizat imediat. S-au împărțit câte doi, și-a luat fiecare puieții și unealta și au început să planteze cu drag și spor. Energia și buna dispoziție pluteau în aer. Era o atmosfera așa plăcută, erau ca furnicuțele , și rândurile se umpleau imediat cu puieți. La puțin timp au aparut și primele “reusite”, cazmalele rupte. Normal, nu făceau față la atât entuziasm. În rest, totul se desfășura mult mai bine decât mă așteptam. Nici nu am avut pauză generală de prânz, fiecare mânca rapid un sandviș și mergea înapoi la treabă. Ce frig, ce noroi, ce oboseală? Dragii mei voluntari nu se dădeau duși de pe plantație. Au plantat două rânduri în plus față de norma stabilită, astfel că am avut o zi productivă, cu 1200 de porții de oxigen plantate.

Pentru mine a fost mai mult de atât. A fost experiența primei plantări și a primului eveniment organizat, iar satisfacția unei zile reușite a fost cu atât mai mare când oamenii coborau zâmbind din autocar și îmi spuneau că ne vedem la evenimentele următoare. Am primit chiar și o îmbrățișare și un mesaj de mulțumire care m-au bucurat mult.

Și eu vreau să vă mulțumesc vouă, celor care ați fost alături de Asociația Oxigen, și băieților de la “Open Structures SRL” pentru ajutorul pe care ni l-au dat. M-am bucurat să vă cunosc și să facem împreuna ceva pentru țara asta frumoasă, să avem ce colinda și peste 100 de ani. 

Adina

Sharing is caringShare on Google+0Share on LinkedIn0Pin on Pinterest0Tweet about this on TwitterShare on Facebook0Email this to someone
Publicat pe: 5 decembrie 2018.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *