Mi-ar plăcea să mă duc la Cercul Polar de Sud și tu mă poți ajuta.
Fiecare om are un vis, o pasiune, un motor care îl determină să dea tot ce e mai bun din el şi să îşi depăşească constant limitele.
Bună, eu sunt Cati, voluntară în cadrul Asociaţiei Oxigen. O fiinţă zglobie şi veselă, mereu cu zâmbetul pe buze şi cu dor de ducă în suflet. Şi dacă mă întrebi ce îmi place cel mai mult să fac, o să îţi răspund pe nerăsuflate: să călătoresc. Şi să împart experienţele cu cei din jurul meu, prin intermediul fotografiilor şi povestilor istorisite pe blogul personal.
Sunt îndrăgostită de munte şi de creste. Ne-am dat târcoale o perioadă de vreme, până când ne-am îndrăgostit iremediabil unul de altul. Şi de atunci merg constant, oricând pot, să îmi reîncarc bateriile. Este – fără doar şi poate – casa mea :). O casă internaţională ce m-a primit întotdeauna cu braţele deschise, indiferent că am urcat crestele din România, Bulgaria, Grecia sau Italia.
Asta nu înseamnă că am facut numai munţi! Ȋn pauzele de odihnă am ales să explorez oraşe, plaje, mări şi orice loc îmi poate îmbogăţi experienţa de viaţă. Aşa am ajuns în Austria, Croaţia, Grecia, Italia sau Bulgaria. Ȋn mai 2016 voi călători în Spania şi Maroc, cu Asociaţia Oxigen. Iar la iarnă …. eh, cine ştie :)))?
Poate te întrebi de ce ţi-am povestit atât de multe lucruri despre mine şi pasiunile mele. Iată de ce: am nevoie de ajutor pentru a-mi continua seria explorărilor şi aventurilor.
Despre ce este vorba? Este foarte simplu – m-am înscris într-o competiţie care îmi dă posibilitatea să particip la o expediţie de o lună de zile la Cercul Polar de Sud. Expediţie în care voi putea pune piciorul în Antarctica, să plutesc printre foci şi balene ucigaşe, să dau nas în nas cu pinguinii sau să admir îndeaproape gheţarii.
Şi de aceea am nevoie de tine. Dacă îţi plac poveştile de pe blog şi fotografiile mele, dacă m-ai ascultat vreodată cântând şi ţi-am bucurat sufletul sau pur şi simplu crezi în visul meu, te rog să intri pe link-ul de mai jos şi să îmi acorzi un vot. M-ai ajuta să fiu cu un pas mai aproape de visul meu şi de o călătorie unică, din care mă voi întoarce cu şi mai multe poveşti, cu vreo 10 carduri pline de fotografii, dar cu o experiență unică.
Link-ul unde mă poți vota este următorul: https://oceanwide-expeditions.com/contest/show/43501
Mă poţi vota până la sfârşitul lunii februarie 2016. Şi voi afla dacă îmi fac bagajele pentru această minunată aventură până la jumătatea lunii martie.
Ȋţi mulţumesc mult de susţinere 🙂
La ora 7, cu rucsacurile de tură în spate, concurenţii au primit startul pe traseul montan. Şi hai la deal şi hai la vale cu o hartă şi indicaţii preţioase. 6 ore au avut la dispoziţie doar pentru traseu. Numai că, undeva în zona numită Şirul Stâncilor, i-a aşteptat echipa de arbitrii de la escaladă. Cei patru magnifici Ştefan, Narcis, Bogdan şi Radu au pregătit traseul pe stâncă pentru proba de căţărat. Cu mult simţ al umorului, i-au ajutat pe concurenţi să prindă curaj, să se împrietenească cu stânca şi să scoată la iveală cele mai îndrăzneţe mişcări maimuţologice.
Mulţi s-au întors puţin supăraţi fie că n-au avut ocazia să se caţere şi ei – doar doi membrii ai fiecărei echipe participau la această probă, fie că totul a fost contratimp şi că ar fi vrut să se bucure de stâncă un timp mai îndelungat. Data viitoare o să ţinem minte, să facem un traseu mai lung. 😉
Unii concurenţi au sosit obosiţi pentru că şi-au dorit un timp bun, alţii extaziaţi de frumuseţea traseului, au fost şi dintre cei nemulţumiţi pentru că nu au găsit mutul 7 sau 6 sau 4… Dragi concurenţi, trebuie să vă orientaţi! Dacă nu găsiţi muţi, aveţi ocazia să găsiţi ciupercuţe frumoase. 😉
Am terminat o zi condimentată cu natură, alergătură, căţărare, cu o frumoasă cântare la chitară şi vioară, căci să nu uităm că Asociaţia Oxigen a împlinit 4 ani. Au crescut, s-au dezvoltat şi au dat dovadă că pot face expediţii mai minunate şi mai surprinzătoare de fiecare dată. La mulţi ani, Oxigen!
Vineri de dimineata vremea tine cu noi si pentru ca Mytikas este tocmai la 2918m, am inceput ascensiunea dimineata devreme. Imbracati in tricourile verzi Oxigen, am plecat sa redescoperim maiestuosul Olimp, cu pantele lui aride, fara izvoare, fara vegetatie de la 2500m in sus dar plin de incarcatura energetica. Traseul (E4) incepe in orasul Litochoro te poarta inspre Prionia si popeseste la Refugiul A – ultimul loc unde te poti aproviziona cu apa. De la Refugiul A pana pe Vf Skala (2800m) mai sunt de mers 3-3.1/2 ore doar de ascensiune. De fiecare data cand urc pe Skala mi se pare diferit. Anul acesta – impreuna cu alti colegi de Oxigen am numarat a 3-a ascensiune pe Skala. Prima data a fost cumplit de lung, a II-a oara stiam la ce sa ne asteptam, anul acesta priveam spre Skala si ni se parea mai scurt traseul decat de obicei. De pe Skala pana pe Myticas mai sunt doar 30 minute. Urmeaza partea cea mai grea a traseului, un pasaj stancos, care poate fi trecut usor, dar necesita ajutorul mainilor, fiind un culoar destul de stramt. Odata ajunsi pe Myticas privirile ne sunt incantate de varfuri de dimensiuni asemanatoare: Skolio(2911), Skala(2866) si Stefani(2909). 
Ne place aici, dar timpul nu ne lasa sa zabovim prea mult, motiv pentru care facem cale intoarsa spre Refugiul A si apoi in Litochoro unde suntem asteptati de autocar. Traseul dus-intors a durat 12 ore, am parcurs 20km si o diferenta cumulata de nivel de 3800m. Oxigen a rasunat si de aceasta data la 2918m spus de vocile a peste 40 de muntomani oxigenati.
Autocarul a urcat spre Sedlo pass (1907m) – un soi de Transfagarasan in miniatura ce cotea frumos printre munti. De aici urmand marcajul, suind si coborand dar fara sa ne saturam de admirat ajungem in aproximativ 1h si 30 min la Zeleni Vir Lake – un lac glaciar in inima Durmitorului, ce are o adancime de 2m. Vf Bobotov se vede in zare – dar pana la el mai avem de urcat o diferenta de nivel de 600m, iar muntii din jurul nostru ne fac sa credem ca Dumnezeu s-a jucat atunci cand i-a asezat acolo. 
Ne bucuram de branduse albe, ocolim limbile de zapada pe cat posibil, mergem cu grija pe grohotisul instabil, ne folosim de cabluri acolo unde este necesar, si dupa 2h si 30 min ajungem pe Bobotov. Pe virf este o cutie metalica, iar in cutie se afla un asa-numit caiet de virf pe care il studiem si in care ne trecem si noi numele – cu promisiunea ca vom reveni. Stam cam o jumatate de ora ca sa admiram in voie peisajul dominat de virfurile Stit( 2236m ), Sedlo( 2227m ), Dis(2044m ), Ruzica (2141m), mancam cel mai bun sandwich si ne intoarcem. La lacul Zeleni Vir ne punem imaginatia la incercare pentru a gasi izvorul iar odata cu apusul ajungem la autocar.
Ne-au placut peisajele din Durmitor, aveam senzatia pe rand ca trecem prin Retezat, Fagaras si Piatra Craiului – intr-un singur traseu. Un munte frumos, cu multe specii enedemice, cu un peisaj de basm, cu portiuni expuse care te faceau sa te bucuri de clipa traita.
Dis de dimineata ne trezim si ne indreptam spre sesiunea de rafting. Pentru aceasta a fost necesar sa tranzitam Bosnia – o tara sora cu Muntenegru din punct de vedere al peisajelor, strazilor si oamenilor. Ne-au placut padurile lor verzi, oamenii putini si strazile inguste cu o singura banda pe ambele sensuri.
Parcursul turei de rafting s-a sfarsit odata cu apusul soarelui, cand imbarcati in autocar am traversat Canionul Tara
