Ziua Voluntarului Oxigen
Muntele atrage oameni frumoși, cu chef de natură și de veselie. Iată motivul pentru care cei mai mulți prieteni de-ai noștri sunt ”muntomani”, prieteni care ne-au ajutat de-a lungul timpului în activitatea pe care a desfășurat-o Asociația Oxigen. De-aici doar un pas a fost ca să simțim nevoia unei sărbători în cinstea noastră: „Ziua Voluntarului Oxigen“.
Ce-a însemnat aceasta sărbătoare? Să ne întâlnim, să povestim, să urcam împreună pe munte, dar mai ales să pregătim viitoarele proiecte pentru Asociația Oxigen.
Vineri dimineata, cu masina plina, am pornit spre Poienita Oxigen (Poienile Paltinului, Muntii Fagaras). Nu mai vizitasem demult poiana si nu stiam exact in ce stare se afla, dar entuziasmul din dotare era la cote maxime. Cu lista de cumparaturi pregatita, am facut primul popas la „cooperativa“ : carne pentru putere, legume pentru energie, condimente pentru savoare şi, nu în ultimul rând, licori magice pe baza de fructe: prune, visine, caise, mure, struguri, dar si pe baza de hamei. Toate urmau sa contribuie activ la crearea unei atmosfere frumoase cu ocazia acestei zile mult ravnite.. Cu masinuta-monstru plina până la refuz, ne-am apropiat de poienita unde ne-a intampinat ranjind o portiune de drum forestier. Când spui un drum forestier, te astepti la ce-i mai rau, dar noi nu eram nici pe departe pregatiti pentru un santier in care 10 camioane pline pareau sa fi rasturnat acolo pietre mari cat capul, ascutite si asezate „sa ne puna bete-n roate“. Am acceptat situatia ca stim ca lucrurile valoroase cer sacrificii, asa ca ne-am pus la curatat drumul. Cu toate eforturile noastre, masinutei-monstru i-a cedat „nervos“ o roata.
Poianaaaaaa, iata-ne ajunsi! Drumul ne-a dus intr-un loc verde si bine aerisit. Am montat corturile, am pregatit lemne de foc si am asteptat invitatii. (Masina a ramas in parcare in urma crizei nervoase suferita la anvelopa din dreapta fata.) Dupa toate astea, ne-a parut ca invitatii au ajuns greu, sosind pe rand. Sesiunea de golit paharele de palinca cu fiecare voluntar intre orele 4 dupa-masa pana in noapte la 11 ne-a facut sa uitam de bolovanii mari de pe drum, de problemele masinutei-monstru si de toate celelalte.
Gata, sa inceapa petrecerea! Ingrediente complete: foc de tabara, frig cat cuprinde, cantece de chitara si frica neincetata de urs. Doar adusesem cu noi 6 kg de slana afumata, 5 kg de carne macra si multe alte elemente pentru care ursul ar fi venit fara sa tina cont de topoarele si macetele pe care le aveam fiecare pe sub sacul de dormit. Din acest motiv pentru unii, petrecerea s-a terminat in zori, veghiind ca niste big brotheri melancolici asupra taberei de corturi. Altora le-a trecut rapid frica si frigul dupa multe licori fructate si au reusit sa adoarma.
Trezireaaaaaa!!!!!! Dimineata, Am aprins focul, ne-am energizat, de data asta cu o cafea, am servit micul dejun: slana, ceapa si branza si am pornit pe traseu in gasca mare. Ideea initiala era să urmam poteca spre Lacul Caltun si retur. Insa, o parte din noi ne-am incapatanat si… si… si… Negoiuleeee, iata-ne ajunsi si pe la tine! Şi cand esti la 2535 m, parca nu-i de colea atata altitudine. Natura cat cuprinde, satisfactie maxima, vreme mai senina ca niciodata. Fagarasul e recunoscut ca fiind un masiv mofturos meteorologic. Sa ne fi vazut la coborare cum ni se aprindeau calcaiele pana in tabara. Motivatia gulasului ne-a impins de la spate. Desi am riscat sa pierdem bunatate de mancare preparata de cei ramasi in tabara, am reusit sa ajungem la timp inapoi. Intorsi intregi si veseli, ne-am felicitat pentru traseul pana pe varf cu o tuica fiarta si alte lichide savuroase cu proprietati fantastice.
Am felicitat si bucatarii pentru ca am avut parte de un gulas extraordinar, gatit in mijlocul padurii, la foc improvizat si servit cu muraturi si cu o tuica fiarta. A fost un scurt moment de cumpana in care ne-am dorit un pui de somn dupa masa si dupa traseu. Insa au inceput cantecele de chitara si s-au aprins frontalele. S-a marit flacara focului si am cantat pana tarziu in noapte. Am povestit, am planuit lucruri marete pentru Asociatie si pentru actiuni cat mai verzi si ne-am veselit.
Dimineata urmatoare, dupa un alt mic dejun haiducesc si o baie in apa rece a raului, am strans lucrurile si ne-am indreptat spre casele noastre.
Am aruncat o privire inapoi: mai intrau in poiana cel putin 10 corturi. Asta ca sa stiti pentru data viitoare unde alegeti sa va petreceti unul din weekend-urile calduroase.
Pe cat de mult ne place sa plantam, sa remarcam trasee si sa amenajam poteci, pe atat de mult ne plac iesirile intre prieteni. Pentru ca noi avem si defecte. Toti voluntarii Oxigen sunt prieteni Oxigen, si vorba ceea: prietenul la nevoie se cunoaste.
Nu există comentarii