Ziua 3 – Jurnal de calatorie – Hai cu Oxigen in Muntenegru

• oxigen
• 19 iunie 2015

Sambata dimineata ne trezim la 07.00 pentru a pleca sa cutreieram muntii din Muntenegru. Auzisem multe povesti frumoase despre acesti munti – dar nimic nu se compara cu ce vede omul cu ochii lui si simte pe pielea lui. Zis si facut ne indreptam spre Žabljak – un oras cu 2000 de locuitori situat la poalele Parcului National Durmitor. Din punct de vedere geografic, Parcul Naţional Durmitor este format din Muntii Durmitor si valea sculptata de raul Tara. Daca ieri am fost pe Tara (povestea completa aici ) astazi am ales sa vedem cum se vad muntii de pe cel mai inalt varf al Muntenegrului – Bobotov Kuk (2522m).   Masivul Durmitor face parte din lantul muntilor Dinarici – fiind caracterizati de piscuri inalte, prapastii ce iti taie respiratia, si lacuri glaciare.

 Autocarul a urcat spre Sedlo pass (1907m) – un soi de Transfagarasan in miniatura ce cotea frumos printre munti. De aici urmand marcajul, suind si coborand dar fara sa ne saturam de admirat ajungem in aproximativ 1h si 30 min la Zeleni Vir Lake – un lac glaciar in inima Durmitorului, ce are o adancime de 2m. Vf Bobotov se vede in zare – dar pana la el mai avem de urcat o diferenta de nivel de 600m, iar muntii din jurul nostru ne fac sa credem ca Dumnezeu s-a jucat atunci cand i-a asezat acolo. Ne bucuram de branduse albe, ocolim limbile de zapada pe cat posibil, mergem cu grija pe grohotisul instabil, ne folosim de cabluri acolo unde este necesar, si dupa 2h si 30 min ajungem pe Bobotov. Pe virf este o cutie metalica, iar in cutie se afla un asa-numit caiet de virf pe care il studiem si in care ne trecem si noi numele – cu promisiunea ca vom reveni. Stam cam o jumatate de ora ca sa admiram in voie peisajul dominat de virfurile Stit( 2236m ), Sedlo( 2227m ),  Dis(2044m ), Ruzica (2141m), mancam cel mai bun sandwich si ne intoarcem. La lacul Zeleni Vir ne punem imaginatia la incercare pentru a gasi izvorul iar odata cu apusul ajungem la autocar.

Ne-au placut peisajele din Durmitor, aveam senzatia pe rand ca trecem prin Retezat, Fagaras si Piatra Craiului – intr-un singur traseu. Un munte frumos, cu multe specii enedemice, cu un peisaj de basm, cu portiuni expuse care te faceau sa te bucuri de clipa traita.

La cazare – ne-am potolit burtile, am cantat pana la 3 dimineata si ne-am veselit. Maine aveam sa plecam acasa…cu parere de rau. Parca nici 4 zile nu au fost suficiente pentru a ne bucura de Muntenegru. Data viitoare cu siguranta stam mai mult.