Pădurea Ciornuleasa, adăpost pentru puieți de stejar brumăriu
Voi puteți să citiți aceste rânduri pe 29 noiembrie, de Sfântul Andrei sau de Ziua Națională. Însă lucrurile se întâmplat după orele 10 ale zile de 25 noiembrie. Voluntarii de la Oxigen plantează. Din nou! Cred că această toamnă se desfășoară un maraton la care luăm parte inconștient, dacă ne aducem aminte de evenimentul de plantare cu voluntarii OMNIASIG și de cel legat de igienizarea Peșterii cu Lilicei, în care actorii principali au fost voluntarii Caroli Foods Group.
Acum a venit rândul a 2 000 de puieți de stejar brumăriu să-și găsească adăpost în… Pădurea Ciornuleasa, aflată în Județul Călărași.
Ne dăm întâlnire lângă Hotel Horoscop, facem lista de prezența și suntem încântați că voluntarii sunt punctuali și în formulă completă. Pornim și ajungem la destinație în timp util. Norocul nostru este că vremea se îndură de noi, iar plapuma densă de nori nu consideră că nu avem nevoie de baie, cel puțin deocamdată. Pătrundem în pădure, iar scenariul este tipic tomnatic: copaci dezveliți de acoperământul de frunze, doar ici colo câte una răzleață, arămie, ce-și poartă povara solitudinii. Pânze de păianjen împovărate de broboane de rouă. Și teren alunecos, înnămolit, perfect pentru oamenii care susțin mult și bine cât iubesc provocările. Se pare că a nu face cunoștință cu solul se dovedește a fi o provocare cu un grad de dificultate la care nu ne așteptam.
Oricât de multă experiență avem în ale plantatului,ascultăm cuminți sfaturile șefului de district. Gropile să fie adânci, pentru că vine frigul, iar rădăcinile puieților îngheață. Bătătorești pământul, însă ultimul strat îl afânezi, pentru a facilita infiltrarea apei în sol. Nu plantăm foarte aproape de copacii maturi, pentru că deranjăm rădăcinile. Bun. Am reținut. Ne împărțim în echipe și începem treaba. Săpăm gropi sau le folosim pe cele făcute deja de echipajul aflat în subordinea șefului de district. Alegem puieții în funcție de mărimea gropii (știți cât este de greu să sapi una? Ne întrebăm pe tot parcursul efortului de ce ne chinuim să plătim abonamentul la sală, când putem să înlocuim aparatele de greutăți cu o sesiune zdravănă de plantat). Mai apoi astupăm găurile. Aici ai două variante. Poți folosi piciorul. Iar bocancul/cizma va avea nevoie de o programare la spălătorie, obligatoriu, asta dacă nu vrei să-ți cumperi mașină nouă de spălat după ce o arunci pe cea veche, pentru că e plină de noroi. Sau te folosești de mâini. În caz că mănuși, ai scăpat ușor. În caz că nu, nu-i nicio problemă. Murdăria se va așeza straturi, straturi și nu va ști nimeni că nu porți unele. Periculos este pentru manichiură, dar ne asumăm.
La prânz, masa mult așteptată. Sendvișuri, suc, apă, plăcinte cu mere și dovleac, cârnăciori înveliți în ambalaj ce te duce cu gândul la dulciuri, nicidecum la carne. Dar gustul este la fel de apreciat. Apoi urmează poza de grup, ca mai apoi să ne întoarcem la lucru. Acum, avem de ales. Cine vrea să planteze, se duce în locul unde s-a întrerupt treaba. Cine vrea să curețe pădurea de deșeuri, este liber să o facă.
În jur de 14:30, oprim activitatea și plecăm spre autocar. Contemplăm din nou peisajul frumos, ne bucurăm de atmosfera liniștită, mulțumim șefului de district pentru sprijin și informații și autocarul ne duce în București. Ni se ascultă rugăciunile, pentru că nu prindem trafic și ajungem lângă Horoscop în timp util. Apoi, fiecare apucă care încotro are treabă. Un lucru ne unește, însă: împreună am făcut un bine Mamei Natură.
2 Comentarii