Lira Carpatină – o experiență cu o mie de trăiri
Lire, trofee, concursuri și multe cântece de munte. Pana saptamana trecuta nu stiam ce inseamna sa traiesti o astfel de experienta.
Povestea noastra incepe cu un dor de a ne revedea prietenii si cu o pasiune arzatoare pentru munte si cantece de chitara.
Astfel, intr-o zi, Piratu’ a venit cu ideea de a participa in weekend la o Lira. Initial, am crezut ca la un astfel de concurs, unde participantii sunt membrii ai cluburilor de munte si turism, se canta. Aveam un sentiment de fericire si emotie. De-a lungul timpului m-am uitat la cateva filmulete pe Youtube, in care se canta la astfel de concursuri, si asta doar pentru ca imi placeau melodiile pe care le cantam si noi la cabana. Mereu eram curioasa cine a scris melodia “X”? Si cum o canta compozitorul? Deci iti dai seama cu cata bucurie am spus “Merg”.
Au urmat 5 zile cumplite, nerabdarea imi intrase in sange iar zilele treceau din ce in ce mai greu. Mii de ganduri ma invadau zilnic: ce cluburi de munte vor participa? Ii voi asculta pe cei de la CPNT Brasov sau pe Danotte? Iata ca ziua cu pricina a sosit, e vineri! Mergem! dar nu mai plecam o data? De ce dureaza atat de mult pana ajungem la Baile Govora?
In realitate drumul a durat cam 3 ore dar cine mai avea stare? Pana si Zuzy, mascota noastra era agitata. Am ajuns. Inca de la intrarea in Hotel am fost primiti cu multa caldura, adica cu tuica, covrigei, cornulete si alte gustari.
Ne-am instalat in camere, apoi in jurul orei 21:00 a inceput prima proba a concursului: prezentare slide show cu tematica de primavara. Asa am inceput sa ne cunoastem, eram multi si eram veseli.
Au urmat 2 ore in care ne-am impartasit pasiunea pentru munte prin intermediul prezentarilor, iar apoi s-a dat startul la cantare. Asta asteptam, s-a cantat cu pasiune pana dimineata.
Stii melodia Comoara muntilor? Am avut ocazia sa o ascult in varianta originala, cantata de persoana care a scris-o. Momentul asta cred ca o sa imi ramana intiparit in suflet, multa vreme de acum inainte. A fost un moment plin de emotie, in care dorul si dragostea fata de munte au iesit la suprafata, dar datorita oamenilor care erau in jurul meu am putut sa ii tin piept.
Toti stiam melodia, si toti o cantam cu ardoare alaturi de Danotte, ii rosteam versurile asemeni unei rugaciuni.
Surpriza serii a fost cand am ascultat o alta melodie draga mie. Ninge astazi pentru tine. O melodie pe care am cantat-o in turneul colindelor, dar pe atunci nu stiam cine a scris-o. O melodie despre munte si dragoste, in care Jepii Mici se aliaza cu Jepii Mari pentru a admira frumusetea unei fete. Din nou emotie si trairi noi.
M-as putea obisnui sa traiesc asa!
A doua zi , dupa cateva ore de somn, a inceput urmatoarea proba. De data asta ne-am impartasit cu mandrie dragostea fata de natura: afise ecologice, caricaturi si poze din ture, tematica-primavara.
Acum e acum! Urmeaza momentul cel mai asteptat de majoritate cluburilor. Proba culturala. 20 de minute atribuite fiecarui club pentru trei cantece, o poezie si o sceneta.
La inceput eram relaxata, “ sigur nu intram noi primii”.
La 5 minute am auzit : Asociatia Oxigen va deschide proba cultura. La asta nu m-am asteptat!
Ne-am suit pe scena cu emotie, si ne-am intrat repede in roluri. Eram 4 omuleti verzi pe o scena, cu un public gingas in fata noastra. Am inceput cu o melodie frumoasa de munte: Dor de duca, am continuat cu o poezie apoi a urmat mini sceneta cu Soie si Piratu’.
Sa mai cantam o melodie, ca doar asta ne place cel mai mult sa facem, apoi dam viata personajelor in sceneta mare.
“Deschizând un sertar, O crenguţă de brad, amintiri”… si ce amintiri am mai creat.
Baietii nostri au fost dementiali. Un explorator, un jurnalist si un doctor s-au intalnit sa ne faca sa radem. In incheiere am ales sa cantam o melodie draga noua, o melodie care sa exprime cel mai bine de ce am participat la acest concurs: Prietene. Au urmat cateva ore bune de cantece care iti trezeau mii de emotii pana ce pielea ti se facea de gaina, multe poezii si scenete.
La 5 dimineata am ajuns in camerele noastre, dupa o noapte de reprezentatii, care mai de care mai fumoase si mai captivante.
Duminica dimineata, ora 10:00, patul nu vrea sa imi dea drumul din bratele lui, dar mai sunt cateva ore pe care sa le petrecem unii cu ceialalti. O ora a zburat sau asa am simtit-o si iata-ne la festivitatea de premiere. Trofee, sute de poze si multi oameni. Mandrii, membrii cluburilor isi acceptau premiile iar noi ne hraneam cu voiosia lor.
Astfel se termina un weekend frumos, plin de emotie si cu mii de trairi. Avem o diploma pentru debut si cel mai important trofeu in suflet – trofeul prieteniei.
1 Comentariu