Manifest pentru natură – Ileana Buzoianu
De obicei, scriu doar pentru mine. Dar acum scriu pentru natură. De ce?
Pentru că natura a fost prima şi a doua şi a treia şi a nşpea mea casă în ultima perioadă. Acolo în natură, sunt eu cu mine însămi.
Acolo pot să uit definitiv de multe norme sociale şi să fiu eu. Să relaţionez cu tot ce înseamnă viu în jurul meu: gângănii, fire de iarbă, mişcarea respiraţiei pământului, aerul care mă înveleşte, lumina care mă urmăreşte, vântul care mă mângîie.
Poate părea clişeizat, ştiu. Dar sunt senzaţii unice. Fiecare le simte altfel. Şi tocmai din această diferenţă dintre oameni pleacă durerea şi mila mea pentru aceia dintre noi care nu pot sau nu ştiu să aprecieze natura aşa cum s-ar cuveni.
Oamenii care înţeleg o ieşire în natura doar prin afumarea micilor pe un grătar la margine de oraş. E şi asta o activitate, cu care n-am nimic împotrivă. Nu putem avea pretenţia ca toată lumea să urce pe munte, să facă scufundări, să fie iubitoare de animale și plante. Din păcate, o parte din aceşti oameni nu vin doar să se bucure de un peisaj de natură la „gura grătarului“, ci reușesc doar să-şi imobilizeze neuronii (fie ei puţini sau mai mulţi), prea ocupaţi să facă digestia a zeci de mici. În orbirea asta neuronală, uită să-şi strângă gunoiul, să stingă focul şi să lase curat în locul în care s-au bucurat de cele pământești.
Din această categorie care consideră că natura este chiar toaleta de-acasă, sunt teribiliştii lipsiţi de educaţie. Aceşti eminenţi în ale ignoranței, deşi poate că au urcat și ei în viața asta pe munte, nu au învăţat ce sunt acelea materiale biodegradabile şi cum unele rămân pe veci în natură, deteriorând-o iremediabil.
Din această durere pentru bătaia de joc pe care o suferă natura, scriu pentru ea. Oamenii, când pierd sau renunţă la ceva, au tendinţa să înlocuiască acel ceva. Important e ca acel substitut să fie unul constructiv, benefic pentru propria persoană. Eu am găsit acest substitut în natura pe care am cunoscut-o prin expediţiile organizate de Asociaţia Oxigen.
De o bună bucată de timp, natura a devenit casa mea, cea mai primitoare dintre toate, cea mai afectuoasă, sursa principală de emoţii, vibraţii pozitive şi şoapte dulci ce m-au ajutat mereu să merg mai departe.
Am fost trăitoare în natură şi iubitoare de natură de când mă ştiu, dar acum, aşa cum am mai spus, am descoperit natura ca pe propria mea casă. Şi, oricine sau orice intră încălţat în „această casă a mea“ mă înverşunează!
Autor: Ileana Buzoianu
