De ce devenim alergici?
Toţi oamenii care, de fiecare dată când vine primăvara strănută excesiv deşi nu sunt răciţi, sau care nu pot mirosi flori din această cauză, se întreabă „de ce sunt alergici?” sau „ce anume determină apariţia alergiilor?”. Acum, o serie de studii vin să ofere posibile răspunsuri la acestea întrebări.
Atunci când particulele de polen sau anumite mâncăruri pătrund în corp, ele poartă numele de antigeni. Dacă corpul uman este sensibil la aceste particule, atunci el le va confunda cu invadator periculos. În acest caz, chiar dacă sensibilitatea nu garantează că vom deveni alergici, particulele devin ceea ce noi cunoaştem drept alergen.
Alergenii determină corpul uman să producă anticorpul imunoglobulina E, sau IgE. Anticorpii sunt utilizaţi pentru a identifica şi distruge invadatorii periculoşi. Din nefericire, anticorpii IgE eliberează şi histamină şi alte chimicale care pot crea o reacţie alergică.
Dar ce anume îi determină pe unii oameni să devină sensibili la aceşti antigeni care plutesc în aer?
Oamenii de ştiinţă nu sunt foarte siguri, dar au câteva idei.
Dr. Christine Cole Johnson, a studiat alergiile încă din anii `80, iar echipa de cercetare coordonată de ea a fost prima care a constatat că cei care, în primii ani de viaţă, au un animal de companie, au mai puţine şanse de a deveni alergici.
Ultima sa cercetare sugerează că dezvoltarea alergiilor debutează chiar mai devreme de atât. Mai exact, ea a constatat că bebeluşii născuţi prin cezariană sunt de 6 ori mai sensibili la acarieni decât bebeluşii născuţi pe cale naturală. Mai mult, cercetarea a subliniat că acelaşi fenomen s-a observat şi în ceea ce priveşte sensibilitatea la alergenii din părul de pisică sau câine. 
Bebeluşii născuţi prin cezariană au un microbiom diferit în tractul gastrointestinal. În pântecul mamei, feţii sunt sterili. Atunci când ies prin canalul naşterii, ei sunt expuşi la populaţia de bacterii din vaginul mamei şi la microbiomurile gastrointestinale. Prin această expunere, propriul lor sistem imunitar învaţă diferenţa dintre bacteriile bune şi cele rele, adică diferenţiază bacteriile utile de cele pe care trebuie să le înlăture.
Bebeluşii născuţi prin cezariană, au în intestin bacterii care seamănă mai mult cu microbiomul de pe pielea mamei. Ulterior, bacteriile digestive vor ajunge la un nivel normal, însă această întârziere ar putea să dureze suficient de mult încât expunerea la alergeni să se transforme într-o sensibilitate pe termen lung.
Dar aceasta este doar una dintre posibilele cauze ale alergiilor.
Colega lui dr. Johnson, dr. Haejin Kim, studiază rolul pe care îl joacă genetica în alergii.
Cel mai recent studiu al lui Kim a constatat că sensibilitatea la alergii este de trei ori mai mare la copiii afro-americani, comparativ cu caucazienii. Mai mult, s-a observat că un copil afro-american care are un părinte alergic, are de două ori mai multe şanse de a fi sensibilizat la un alergen de mediu, comparativ cu un afro-american ai căror părinţi nu suferă de alergii. Aceste constatări sugerează că alergiile ar putea fi genetice.
„Cercetările indică faptul că în SUA experimentăm ceva care pare să îi facă pe oameni sensibili la bolile alergice”, a declarat Silverberg.
Este greu să tragem concluzii din acest gen de studii, este de părere Silverberg. Dar, în cele din urmă, dacă aflăm de unde vin alergiile vom putea găsi o cale prin care să le prevenim.
Nu există comentarii