Păduri ferite de pasul omului
Încă din cele mai vechi timpuri, pădurile au fost asociate cu teama și nesiguranța, sentimente izvorâte din necunoașterea teritoriului înțesat de vegetație. Pentru o perioadă îndelungată, evoluția spațiului forestier nu a depins de acțiunile antropice. Însă, încă de la începutul Neoliticului, omul a devenit un factor determinant în schimbările suferite de covorul forestier: a defrișat, a segmentat, i-a modificat structura și compoziția. Aceste realități au generat consecințe, precum dispariția sau degradarea unor specii și habitate.
Cu toate acestea, există atât în lume, cât și-n România, păduri virgine, ferite de mâna distructivă a omului. Pădurile virgine sunt dovada vie că natura știe cum să-și desăvârșească opera. Sunt impresionante prin lipsa de uniformitate și pentru că adăpostesc diferite specii de plante, animale și arbori. Nicio frunză nu este identică cu vecina de pe ramură, nicio rândunică nu cântă precum suratele sale, iar contrastele sunt evidente prin prezența unui puiet care se odihnește lângă un pom matur și umbros.
În perioadele interbelică și comunistă, principalul factor care a contribuit la păstrarea unor suprafețe considerabile de păduri virgine până în zilele noastre a fost inaccesibilitatea acestora. Astfel, în zone montane inaccesibile, lipsite de drumuri forestiere, pădurile au rămas intacte.
Un alt mijloc important de încetinire a ritmului de distrugere a pădurilor virgine a fost amenajamentul silvic, mai exact zonarea funcțională a arboretelor. Prin criterii de zonare funcțională a pădurilor au fost scoase din circuitul economic o serie de păduri care îndeplineau funcții de conservare a biodiversității sau alte funcții importante.
În sfârșit, o altă cale de conservare a acestor păduri este de natură silviculturală. Adică unele păduri virgine și cvasi-virgine au fost propuse spre regenerare prin metoda codrului grădinărit, cu intervenții slabe, care, fiind nerentabile, au rămas neefectuate.
Deși există voci care susțin că în spațiul românesc nu mai există păduri virgine, Bihor, Maramureş, Caraş Severin și Suceava sunt singurele județe care se pot lăuda exact cu contrariul. La acestea se mai adaugă, deocamdată, județele Argeș, Brașov, Bacău, Hunedoara, Prahova și Sibiu, care dețin suprafețe de păduri cvasi-virgine.
Până şi denumirile zonelor sunt pitoreşti, moştenite în cursul ultimilor sute de ani: Mieluşoaia, Prăpastia Calului, Dobrele Fata Moartă, Păcura, Boceasa, Valea Iadului, Prăpastia Ursului, Mânioasa, Boii Mari, Boii Mici, Lăcurel, Faţa Gardului, Curmătura Tihului, Piatra Craiului, Mușeteica,ş.a.
Pădurile virgine și cvasi-virgine reprezintă între 2-3 % din pădurile României. În ultimul secol, ritmul de lichidare/distrugere a acestora a fost fără precedent. Suntem, în prezent, în situația de a salva ultimele rămășițe ale falnicelor și monumentalelor păduri seculare care acopereau ,odinioară, versanții Carpaților românești.
Pentru realizarea scopului propus sunt prevăzute o serie de obiective care urmează să fie atinse succesiv:
- elaborarea unui set de criterii și indicatori de recunoaștere și selectare a pădurilor virgine și cvasi-virgine;
- inventarierea pădurilor virgine și cvasi-virgine, descrierea și evaluarea calităților ecologice;
- elaborarea hărții cu distribuția pădurilor virgine;
- elaborarea unei strategii și a unui plan de acțiune pentru conservarea pădurilor virgine din România ș.a.
Nu există comentarii