Oxigen plantează pe Valea lui Bogdan
Noiembrie 2016. Voluntarii de la Oxigen se aliază pentru prima dată cu cei de la Omniasig Vienna Insurance Group și iau cu asalt Valea lui Bogdan. Obiectivul este bine definit: plantăm puieți de brad.
Este frig. Vremea e capricioasă. Ne îngrijorează puțin norii apăsători însă nu avem nevoie de temperaturi și de soare de iulie pentru a ne face treaba. Mai mult, vremea ține cu noi și, obligat-forțat, soarele se arată într-un final. Nu ne încălzește, dar măcar luminează plapuma plumburie de pe cer. Peisajul e mohorât, dar îl inundăm cu veselia și entuziasmul nostru. Suntem contagioși și o spunem fără modestie.
În jurul orei zece apar „întăririle”. 80 de voluntari de la Omniasig se alătură grupului în verde de la Oxigen. Mai este necesar să pomenin de entuziamsul și pofta lor de muncă? Bineînțeles că nu.
Ne apucăm de treabă. Cei 1 600 de brăduți așteaptă să-și răsfețe rădăcinile cu mineralele din solul proaspăt. Pentru că avem spor, terminăm treaba, după care trecem o fugă pe la pepinieră și mai luam alți 900 de puieți. Dacă s-ar îndrepta un străin către Valea lui Bogdan și ne-ar lua în raza vizuală, ar vedea următorul scenariu: zeci de omuleți veseli, glumeți și neobosiți și 2 500 de arbori tineri ce și-au găsit, într-un final, un lăcaș stabil.
Următoarea acțiune este una iubită și dorită de toți voluntarii: masa, binevenită și multrâvnită. După tot efortul depus, ne răsfățăm mușchii cu o pauză și stomacul lihnit cu gulaș și murături, ca mai apoi să trecem la desert. Setea o astâmpărăm cu ceai, cafea sau apă.
La întoarcere, Bucureștiul întâmpină două Autocare ale Bucuriei. Suntem obosiți, Moș Ene ne ademenește din ce în ce mai mult, încât ajungem să confundăm umărul colegului cu perna moale și pufoasă de pe patul de acasă. Dar ne trezesc claxoanele și traficul cu care ne-am obișnuit deja. Și când te gândești ce liniște și pace am lăsat în urma noastră. Mai că suntem geloși pe puieții proaspăt plantați.
Nu există comentarii