Caroli Foods Group si Oxigen- printre umbre și lilieci
Da, suntem neobosiți, mai ales când vine vorba de a întinde o mână de ajutor Mamei Natură. Dacă pe 25 octombrie am luat cu asalt plaiurile Munților Baiului și am plantat puieți de fag, astăzi ne canalizăm energia și entuziasmul către Piatra Craiului. De această dată, însă, suntem întovărășiți de 30 de voluntari de la Caroli Foods Group. Scop? Amenajarea unui loc de odihnă la intrarea în Peștera cu Lilieci, dar și igienizarea ei.
Din nou avem noroc de vreme buna. Norii, deși plumburii și apăsători ca responsabilitățile zilei de mâine, nu-și pun în practică amenințarea și ne feresc de ploaie. Doar ceața este mai buclucașă. Ne jucăm puțin de-a baba-oarba de dimineață, dar în scurt timp aceasta este alungată de perseverența și energia noastră și soarele devine vizibil. Cu frigul nu putem face niciun compromis. Suntem, totuși, la munte, la sfârșitul lunii octombrie, și ar fi absurd să sperăm la temperaturi de iulie. Dar nu ne deranjează, pentru că atunci când îți pui corpul în mișcare, sfidezi intemperiile naturii.
Trebuie să mai amintim de frumusețea peisajelor locului? Și de sentimentul de libertate pe care îl simțim de fiecare dată când suntem în ”misiune”? Și de faptul că nu ne săturăm niciodată de el? Nu, pentru că deja știți acest lucru.
Urcăm dealurile și ajungem la destinație, aventurându-ne în tenebre. Toți suntem echipați cu lanterne frontale, pelerine de ploaie, curaj și poftă de muncă. Și construim relații de încredere, pentru că voluntarii de la Caroli se lasă ghidați de pașii noștri. Nu avem un traseu marcat, dar suntem descurcăreți.I-am face geloși până și pe Cireșari.
Ajungem la peșteră, care este invadată brusc de râsete și de buna noastră dispoziție. Începem să o eliberăm de nelipsitele deșeuri, care au ajuns aici chiar dacă nu este un loc vizitat, peștera nefiind inclusă într-un circuit turistic. De-ar înțelege oamenii că natura nu e coș de gunoi…
Era să uităm de lilieci. Da, avem ocazia să-i observăm în habitatul lor natural, ocazie cu care detronăm un mit: nu sunt nici pe departe atât de înfricoșători cum auzim în documentare și nici însetați după sânge cum am văzut în desenele animate. Poate pentru că sunt prea somnoroși și prea speriați să râvnească la arterele noastre.
La sfârșit, băieții își demonstrează priceperea și construiesc o băncuță la intrare. Acum, orice suflet obosit după plimbarea în peșteră se poate odihni în tihnă, iar priveliștea spre Masivul Bucegi este greu de neglijat. După cum vedeți, avem și dovezi.
Seara, ne răsfățăm papilele gustative cu o porție de gulaș, alături de legume murate, plăcinte cu dovleac și cu mere. Iar setea ne-o potolim cu vin fiert, ceai de struguri sau cafea. Nu omitem focul de tabără, acompaniat de cântece de chitară și glasurile fericite ale unor oameni care și-au atins țelul într-o zi de joi.
Nu există comentarii