Oxigen a găsit Paradisul în Munții Apuseni

• oxigen
• 18 august 2016

La mijloc de august Oxigen a plecat într-un mini concediu în Munții Apuseni.

Și a fost… de vis!

Joi seara la ora 23:30 ne-am urcat în Autocarul Bucuriei, unii mai somnoroși, alții mai plini de viață, dar cu toții entuziasmați de zilele ce aveau să vină. O noapte întreagă am fost pe drum și am văzut cum se naște o nouă zi. Această zi era vineri, începutul explorării noastre prin Apuseni.

Ziua 1

Am deschis ochii în fața peisajelor montane superbe, pitorești – peste tot iarbă verde, munți cu pante line, văcuțe fericite și căpițe de fân. Ne simțeam ca într-un vis. Ne-am dat jos din autocar la Peștera Scărișoara, care adăpostește cel mai mare ghețar subteran din Europa. Am glumit și am râs, am coborât în abisul peșterii și am înghețat, dar am și rămas uimiți de minunea din fața ochilor noștri – un ghețar vechi de 4.000 de ani, care acum ne înghețase nasurile…

După Ghețarul de la Scărișoara, ne-am continuat drumul pe serpentine spre Peștera Urșilor, unică în Europa.

În pântecul muntelui, printre formațiuni
geologice incredibile și fosilele Ursului de Cavernă, am ascultat povești și am căutat forme prin stâncile peșterii imense – ne-am fi putut rătăci acolo! După ziua peșterilor, am ajuns seara la cabană, unde am mâncat, am spus multe bancuri și am râs cu poftă. Când s-a lăsat noaptea de tot, am admirat și Perseidele, urmărind stelele ce cădeau pe cerul curat – unii au văzut câte una, alții cinci-șase…

Ziua 2

Ziua a doua marca începutul adevăratei aventuri. După un mic dejun copios, ne-am luat rucsacii în spate și am pornit pe traseu. Am mers ușor prin pădure, am văzut Cetățile Ponorului de sus, cocoțați pe stânci și am fost uimiți de imensitatea pereților verticali. Ne-am continuat drumul până la Avenul Borțig, care adăposește al doilea cel mai mare ghețar subteran din România. Apoi am înaintat spre Cheile Galbenei, principala ”misiune” a zilei. Am ajuns la Izbucul Galbenei, unde ne-am întâlnit cu primele lanțuri de pe traseu – emoțiile pluteau în aer! Însă ghidându-ne unii pe alții cu sfaturi și cu mâini ajutătoare, am parcurs toate lanțurile fixate în stâncă, iar la final… parcă am fi vrut mai mult! Ieșind din chei, ne-am continuat drumul pe munte – am urcat și am coborât, am tot urcat și am tot coborât, am făcut glume și am râs mult, până când ne-a prins luna strălucitoare la final de traseu. Obosiți, am urcat în Autocarul Bucuriei și am ajuns la vilă. Am mâncat cu poftă după 12 ore de aventură, iar apoi ne-am așezat frumos la o masă mare și am ascultat cântece la chitara, intonate cu suflet… un final perfect pentru o zi lungă!

Ziua 3

Ziua a treia ne-a găsit obosiți fizic, dar dornici de mai mult munte. La ora 10 ne-am început drumul, iar în Poiana Ponor ne-am întâlnit cu ciobanul și oile sale, în timp ce traversam un râuleț – unii pe pietre, alții prin apă. Ne-am continuat drumeția spre Lumea Pierdută, un platou carstic ce ascunde galerii subterane. Aici ne-am regăsit pe noi. Poteci înguste, copaci imenși și deși, covor de frunze umede, pârâuri și avene incredibile. Avenul Gemănata este cel mai uluitor, cu o adâncime de 100 de metri și un diametru de 20. Am mai văzut si Avenul Negru. Ni s-au înmuiat picioarele stând pe marginea acestor porți de intrare în subteran! După această primă parte a zilei, ne-am îndreptat spre Cetățile Ponorului. Aici am coborât în adâncurile muntelui, unde am pătruns în lumea subterană ascunsă înlăuntrul celor trei doline. În întuneric, săream din piatră în apă și din apă în piatră. Pe alocuri, izbucuri se prăvăleau din pereții imenși de stâncă. Peșterile acestea înseamnă toate senzațiile pe care le ai când ești adăpostit în pântecul muntelui. În grupul nostru, am experimentat colaborarea, prietenia și încrederea, căutând-ne drumul și înaintând împreună printr-o minune a naturii de o frumusețe înspăimântătoare. Am simțit aici lucruri ce le vom purta cu noi o viață întreagă!

Ne-am întors încet spre Autocarul Bucuriei, cu adevărat bucuroși, și am ajuns liniștiți la vilă. După ultima cină, ne-am adăpostit în căsuța rustic ascunsă în spatele curții, unde ore întregi am spus bancuri, am râs, am băut zmeurată și am cântat cât ne-au ținut plămânii – cântece despre munte, despre iubire, despre bărbați și femei.

Ziua 4

Ultima zi din concediu… Și ce concediu! Luni, de Sfânta Maria, am pornit în drum spre București. Ne-am oprit la Sighișoara, unde am vizitat cetatea, am admirat culorile frumoase ale orașului și am luat un prânz rapid. Ne-am continuat drumul spre casă, în ritm pe jumătate adormit. Oboseala plutea peste tot în aer, dar era o oboseală plăcută, din aceea pe care tot vrei să o resimți, după ce ai trait din plin.