În Păpușa cu Oxigen
Când spui Vârful Păpușa, din Munții Iezer, parcă nu te poți gândi la prea multe. Cel mult, te întrebi cine a fost atât de inventiv să-i dea acest nume.
Dar, afli că această Păpușă are 2 393 m altitudine, ceea ce o încadrează printre munții înalți ai României. Începe să-ți trezească interesul. Ca, într-un final, să ți se spună că nu există traseu mai scurt de 5 ore pe acest munte… cumva justificat. Pe de altă parte, stai și te întrebi: Bă, da’ care-i treaba cu Păpușa asta? Ce atâtea fițe și figuri cu ea?
Uite așa începe expediția montană a Asociației Oxigen. Pornim într-o sâmbătă dimineață la o oră la care nici găinile nu se treziseră. Ne suim în inconfundabilul, inegalabilul autocar al bucuriei în care ne mai bucurăm de câteva momente de moțăială. Ajungem la Cabana Voina, din zona Câmpulung.
Diana, șefa, și prietenii ei organizează grupul. Ea și Vio conduc grupul. Eu și Adi suntem ghizi intermediari, iar Dragoș se procopsește cu rolul de măturică, un rol relativ ingrat, dar de mare însemnătate.
Tot de la conducătorii grupului aflăm detaliile traseului de urmat:
Cabana Voina – Valea Largă – Vf. Găinațul Mare – Șaua Grădișteanu – Vf. Păpușa – Șaua Grădișteanu – Cabana Cuca – Cabana Voina.
De la Cabana Voina până pe Vf. Păpușa, urcăm pe bandă roșie.
Invers, ne întoaracem pe același drum la baza Șeii Grădișteanu și apoi o luăm pe bandă albastră spre Cabana Cuca.
Sunt două surse de apă: la stâna din Găinațu Mare și la baza Șeii Grădișteanu.
Vremea ține cu noi. O zi senină, temperaturi pe măsură. Vio, atoatecunoscător în ale Iezerului, ne spune că a urcat anul trecut de șapte ori pe Păpușa și o singură dată a nimerit o zi senină. Uite cum le aranjează Ăl de Sus pe toate: vreme după sufletul omului (oamenilor)!
Pornim voioși. Urcăm voioși, continuăm să urcăm vo… ioși… Trec 2 ore de traseu montan în urcuș. Te duci la Vio și îl întrebi:
„– Cam cât mai durează urcușul ăsta?
– Păi, mai avem vreo 3 ore jumătate… poate chiar 4. Depinde de ritmul de urcare.
– Aaaa, deci, mai urcăm… Adică, tot urcăm în astea 3-4 ore…“
Și, în acel moment, te întrebi cam de ce ai vrea să faci trekking pe Păpușa. Adică există munți mai înalți și mai interesanți. De ce oi fi venit tu pe Păpușa?
Și, cum nu te aștepți să găsești un răpuns, îți continui drumul.
Aproape de stâna din Găinațu Mare, după aproximativ două ore de traseu, dai și peste o sursă de apă… rece, binefăcătoare și frumos așezată într-o poieniță plină de brândușe.
Doaaamne, dar câte brândușe! O minunăție de covor movuliu și vesel. Încercam degeaba să facem mișcări de balet în bocanci trei sezoane pentru a nu călca pe ele.
Ieșind în golul alpin, imaginea întregului Iezer se desfășoară în toată splendoarea-i! Parcă începi să înțelegi de ce ești aici. Continui urcarea, treci de Găinaț (n-ai ce-i face! Tre’ să calci în el. Te întorci acasă și pui repede la loto.), te urci pe șa, dar fără cal, că tu ești propriul tău cal-putere și tragi.
Și, atunci, iar pornești o discuție cu tine: „Ce naiba o fi fost în capul meu? Cui i-or mai fi trebuit Păpuși la vârsta asta? Cu ce m-o ajuta pe mine acum?“ Dar, stai! Iei ochii din pământ și te uiți în jur: în stânga ditamai Iezerul, în față, dreapta, copleșitorul abrupt de vest al Pietrei Craiului, mai în dreapta încă înzăpeziții Munți Bucegi, iar mai în depărtare și lăsați puțin în urmă, Munții Leaota.
Care urcuș? Care durere? Care oboseală?
Aș vrea să descriu, dar nu pot. Las pozele să vorbească aici.
O mică păcăleală de-a lui Vio, care ne spune că mai avem cinci minute (vioreline), convertite în timp real înseamnând vreo 20 de minute, ne pun la încercare răbdarea de-a ajunge în vârf. Dar, trece repede. În vârf, rămâi mut. O Păpușă care îți oferă o priveliște atât de largă și de complexă pentru că la toți ceilalți munți, se mai adăugă cuplul Viștea Mare-Moldoveanu.
Ce, Dumnezeu, să mai zici! Taci și privești! Totul s-a spus până la momentul ăla! Mai departe, simți, trăiești și memorezi, făcând fotografii mentale nenumărate.
După ce toată lumea s-a dezmeticit, haideți la poza de grup, scoateți steagurile. Stați să facem și pe partea asta. Ba nu, stați să se vadă și Moldoveanu în spate, dar și Piatra Craiului, dar și…
Și eu vreau o poză cu stâlpul pe care scrie Vf. Păpușa 2 393 m. Oxigeeeeeen… gen… gen!!!
După toată vânzoleala o luăm la vale. Și după aproximativ 5-6 ore de urcuș continuu, coborârea directă până la Cabana Cuca se face în aproximativ 2h 30min. Și, apoi, încă un drum drept de 6 km până la Cabana Voina. Toată lumea iese din traseu pe lumină și ne bucurăm că Păpușa asta capricioasă ne-a oferit o experiență de poveste.
Ileana Buzoianu
2 Comentarii