Povestea a inceput prin octombrie anul trecut, cand la aniversarea a 4 ani de Oxigen una din destinatiile propuse pentru 2016 a fost Iezer.

Diana vroia in februarie. Stiu, este superb, nu pot exprima in cuvinte privelistea, dar doar pe schiuri, ca zapada are 2 metrii 🙂 Si Vf. Papusa 🙁

Cam stiam ce o sa am pe cap, 60 de muntomani. Iezerul e greu, o spun din experienta. Orice urcare te rupe pana ajungi in golul alpin.
Chit ca o iei pe Vacarea, pe Picior, pe Plaiul lui Patru,sau pe Cuca.
Am calculat timpi, trasee, variante etc si la final am ales Vacarea 🙂 Propun aceasta varianta, mi se da ok-ul si dupa publicarea evenimentului pe FB vine traznetul pentru mine. Vf. Papusa :(( Pai n-am zis eu NUUUUU !? Ca e in ceata permanet, ca e departe, ca e greu urcusul, ca e zapada, ca nu se poate cu 60 ?
…
Si calcule, si paracalcule, distante, timpi. Urcarea pe Papusa prin Cuca – Gradisteanu imi dadea fiori. 30% din participanti dupa aprecierea mea se opreau in saua Gradisteanu.
Si mi-a venit in cap o varianta rar folosita de turisti de a ajunge pe Papusa. Prin Valea Larga. Dar are o problema, e un pic mai usoara dar e luuunga ! Si iar calcule, paracalcule.
Pe 17 aprilie fac o recunoastere a traseului prin Valea Larga cu Claudiu, eu dupa o tura in Bucegi de 11 ore, el dupa un chef pana la 1 noaptea, deci puteam simula timpii de deplasare al grupului perfect 🙂 5 ore pana in saua Gradisteanu, naspa 🙁
Rediscut cu Diana cu 3 zile inainte de eveniment traseul, ii prezint cele 2 variante. Cea grea : Voina, Cuca, Gradisteanu, Papusa 5 ore. Cea un pic mai usoara prin Valea larga 6 ore optimist pana in varf. Diana a decis, traseu prin Valea Larga, cine este obosit poate astepta la intersectia cu coborarea din saua Gradisteanu. Cu conditia sa fie la 9 autocarul la Voina.
Si sambata vine autocarul la 9.45 🙁 Wee 🙂 Ne grupam si plecam la drum pe la 10.15
Si de aici incep emotiile. Pana la exploatarea forestiera s-a facut 25 de minute. E perfect, dar era plat. Incepe urcarea, eu merg inainte dar Diana impune ritmul grupului. Ma tot uitam la ceas, dar cand am vazut ca am ajuns in gol alpin in 2 ore parca mai m-am linistit un pic.
Urmeaza o pauza cam lunga, dupa care am ocolit traseul de creasta care trece prin Vf. Gainatul Mare mergand nemarcat pe curba de nivel care sa ne duca mai repede spre Vf. Gradisteanu.
In patru ore de la plecare am ajuns pe Gradisteanu. Era mai mult ca perfect. 4 ore era timpul ideal estimat de mine. Pana aici am avut cele mai mari emotii, dar unii dadeau semn de oboseala.
A inceput urcarea finala spre varf, cam 1 ora jumatate estimat. Dupa 10 minute, vazand retinerea celor din spate ca nu-s in stare sa m-ai mearga m-am oprit si am trecut spre coada grupului, unde am incurajat cat am putut (Si am reusit ! 🙂 ) ca se poate.
Am auzit ca cele 5 minute pana in varf spuse din 5 in 5 minute au ajuns faimoase :)) Dar cand am zis 30 de secunde a fost pe bune 🙂
Si am ajuns sus. Eu care bat Iezerul luna de luna, an de an nu am avut parte pana acum de o asemenea priveliste. Fagaras, Moldoveanu si Vistea, tot masivul Iezer, Piatra Craiului, Bucegi, Leaota !
A fost ca-n povesti. Am si plecat printre ultimii de pe varf, parca nu-mi venea sa-i dau la vale.
Ajuns in saua Gradisteanu s-a facut o mica pauza la izvor, apoi s-a mers la vale pe traseul Cabana Cuca, Voina.
Si a urmat o seara extraordinara petrecuta la terasa, in ritm de folk 🙂
Multumesc Diana pentru sustinerea proiectului Iezer. Nu inteleg de unde ai atata energie si atata vointa ca se poate 🙂

Multumesc participantilor pentru tura, sper ca v-ati simtit bine.

Multumin Papusa ca ne-ai primit 🙂
Cu stima, Vio !