In plimbare pe axa contrastelor – experiente (surprinzator de) contrare pe malurile opuse ale Gibraltarului
Se spune ca nu e bine sa pleci in vacanta cu asteptari. Le lasi frumusel acasa, iti iei zambetul si sufletul deschis la purtator, aventurandu-te cu mintea si inima deschisa in ceea ce ar putea fi cea mai grozava experienta a ta de pana acum. Sa lasi viata sa te surprinda in moduri in care nu a reusit pana acum. Oooo, si cum ne-a surprins 🙂 !
Cine ar fi crezut ca poti trece de la plaja cu nisip fin la viscol taios in cateva zeci de ore? Spania ne-a testat limitele si ne-a “aruncat” de la caldura malului Mediteranei la gerul celui mai inalt varf al sau – Mulhacen. De la 0 la 3.478m, de la vara la iarna, de la valuri de balaceala la scartait de zapada sub bocanci. Ne-a testat limitele si rezistenta – si ne-a placut la nebunie!
Rasplata nu s-a lasat mult asteptata: o plimbare frumoasa pe Caminito del Rey (proaspat renovat) – un adevarat drum al regilor, suspendat la o inaltime ametitoare deasupra canionului – si o zi superba in Sevilla, unde ne-am plimbat pe malurile raului Guadalquivir, am ramas muti de uimire la intalnirea cu catedrala lor (a treia ca dimensiune din lume!) si cu gura cascata in Plazza D’Espagna. Totul asezonat cu un pahar de sangria de spirit latin. Ole!
Dupa calirea trupului a venit si calirea mintii – si asta pentru ca Marocul ne-a facut sa uitam tot ceea ce stiam de pe batranul continent. Alte legi, alte standarde si multe alte experiente noi ne-au intampinat la tot pasul pe strazile orasului rosu al Africii. De la Jemaa El Fnaa, piata cu o mie si una de fete, pana la bogatia condimente din mancarurile traditionale si bazarele inghesuite pe strazile inguste, in care erai ademenit si negociai la sange orice doreai sa cumperi, Marrakech-ul ne-a cucerit prin diversitate. Ne-am afundat in aglomeratia omniprezenta, gustand din experienta unui oras ce are extrem de multe de oferit pentru timpul limitat pe care noi l-am avut la dispozitie – moscheea Kutubiya, palatul El Badi sau gradinile Majorelle. Vechi si nou la superlativ, intr-un singur loc!
Iar dupa forfota strazilor a urmat linistea desertului. Ne-am urcat pe dromaderi, lasandu-ne purtati pana la corturile berbere, unde am cantat si dansat alaturi de gazdele noastre. Am stat noaptea afara sub cerul liber, incarcat ochi de stele, discutand cu berberii despre camile si stilul lor nomad de viata, scormonind dupa nisip cald. Si dimineata ne-a prins tot pe dune, cu ochii atintiti la rasaritul de soare.
Rasarit de soare in desert!
Ma bucur ca am lasat asteptarile acasa. Pentru ca undeva intre cald si frig, intre munte si mare, la jumatatea distantei dintre agitatia strazilor si linistea nispului, intre o Spanie moderna si un Maroc conservator am descoperit placerea pura de a calatori, de a descoperi, de a ma afunda cu totul in experienta si de a imbratisa neprevazutul.
Ingredientele unei vacante perfecte :D!
Cati Visinescu
Photo credit: Catalin Lupoaie
Nu există comentarii