Știu că ai o dependență. Vrei să-ți spun care e?
Te mănâncă tălpile? Nu ai stare? Te uiți dimineața să vezi cum e vremea afară? Când ești la birou privești pe fereastră și te gândești că ai putea să-ți muți calculatorul sau laptorul afară sau undeva la mare sau la munte? Bei din cafea și ți-aduci aminte de ultimul concediu? Vorbești cu colegul despre locurile în care ai umblat în ultimul weekend? Te duci la cantină să iei prânzul și nu ai mai intra în clădirea de birouri? Stai în weekend liniștit în fața televizorului și, brusc, te gândești că ai putea pleca undeva?
E clar! Manifești o dependență incurabilă de… călătorie!
Cum tratezi dependența de călătorie?
Păi, nu o tratezi. Muahahaha! Îi dai curs, o lași să crească, o hrănești.
Poate ai mai auzit/citit ideile astea. Dar cum și în ce viață ai putea să stai închis în birou o zi întreagă când afară e frumos? Pentru Dumnezeu, e inuman, e strigător la cer! :)))
Da, așa este! Dar cum am stabilit deja într-un articol anterior (https://asociatiaoxigen.ro/ce-ne-raspundem-dupa-ce-tragem-linii/), unii oameni se simt motivați să vină la muncă pentru că banii nu sunt un scop în sine, ci un mijloc de-a călători. E foarte bine așa din punctul meu de vedere.
De ce?
Păi, când ai o asemenea zi frumoasă și tu ești, totuși, un adult responsabil care alege să rămână la birou, atunci amintirile călătoriilor anterioare, dar și gândul celor pe care le plănuiești în viitor, te feresc de frustrare.
Vârful Triglav (2.864 m)
Într-un moment în care viața de familie avea de suferit grav, când munceam mult pe bani puțini și, între noi fie vorba, nici sentimental nu stăteau prea bine lucrurile, a apărut perspectiva verde oxigen – adică, cea a călătoriilor munțomănești pe sume de bani pliate pe puterea mea de cumpărare.
Asociația Oxigen mi-a oferit, prin expedițiile sale care își propun să acopere cât mai multe lanțuri muntoase, gurile de aer necesare, relaxarea după care tânjeam, evadarea mult visată, întâlnirea cu oameni de atât de multe feluri încât e imposibil să nu înveți/afli/descoperi ceva nou (indiferent dacă e bun sau rău) de la fiecare dintre ei.
De cele mai multe ori, aceste expediții sunt niște experiențe atât de complexe și complete, încât este imposibil să te mai lași de ele. Uite așa, gata creată dependența de călătorii. Nu am tratat-o pentru că m-a ferit de alte rele.
În plus, dependența mea de călătorie pe munte era și încă este de departe mai ușor de întreținut financiar decât oricare altă dependență căreia riscam să-i fiu victimă. O dată pe lună îmi permiteam să merg pe munte. Era pentru mine la acel moment și este, în general, o dependență „constructivă“ (am să-i spun așa, chiar dacă pare o construcție contradictorie).
Indiferent, că iubești muntel
e sau marea sau că-ți place să explorezi zonele urbane la picior, încearcă pe cât posibil să îți hrănești aceste „porniri“ cum se cuvine. Nu le înfrâna! Nu căuta pretexte în lipsa banilor și a timpului.
Și, pentru că ai rezistat să citești articolul până la final, surpriză: Asociația Oxigen organizează în perioada 30 iunie – 03 iulie ascensiune pe vârful montan Triglav (2.864 m, Slovenia). Pentru mai multe detalii puteți accesa linkul: https://www.facebook.com/events/1539951242965998/.
Autor: Ileana Buzoianu
