Turneul colindelor: spionaj din spatele scenei

Iarna este plină de surprise. De la cele albe, când natura își îmbracă haina de cristal, până la cele care ne așteaptă în dimineața de Crăciun sub brad. Însă, știm cu totii că nu oricine se poate bucura de cadouri în această perioadă. Noi suntem fericiți și multumiți că l-am ajutat pe Moșul de la Centrul de plasament Pinocchio să aducă zâmbetul pe buzele celor 21 de copii.  Cum s-a întâmplat totul?

Urmăriți-ne să întelegeți.

Sfârșitul lui noiembrie vine cu întrebarea “Ce facem de Crăciun?”. ”Ha. De parcă n-am știi deja că ture între frigider și pat.” ”Bine… atunci ce facem înainte de Crăciun?”. “N-ar fi amuzant să mergem să colindăm oamenii în timp ce sunt la serviciu?”. “Asa, dăm buzna cu O, brad frumos la înaintare?”. “Nu… Facem eveniment pe Facebook și le spunem că, dacă ne invită, venim și le umplem birourile cu voie bună și cântece de Crăciun”. “S-o vedem și p’asta.” “Și dacă ni se oferă chestii, ce facem cu ele?” “Le donăm” “Cui?” “Crezi că n-am avea cui?”

Bun. Deci mergem să colindăm în săptămâna de dinainte de Crăciun. De marți până joi, iar vineri mergem în vizită la copii.

Și cum timpul trece enervant de repede, ne trezim luni că nu știm ce să cântăm. (ignorăm cu stoicism faptul că nu știm să cântăm în general, măcar ne dăm silința). După lupte seculare, ne hotărâm pentru Moș Crăciun, Scoală gazdă din pătuț, O, ce veste minunată, Ninge astăzi pentru tine. Dacă mai e nevoie, improvizăm la fața locului. Suntem oameni descurcăreți, nu?

Marți.

Întâii curajoși sunt cei de la Mercedes-Benz. Urcăm treptele până la etajul al doilea și intrâm pe Un elefant se legăna. (am uitat să specificăm că ne trebuia o melodie de intro și la altceva mai bun nu ne-am putut gândi). Emoții, că doar aici spargem gheața (o facem praf, mai bine zis). Începem și cântăm. Observăm mimica prietenoasă a oamenilor și inima își aduce aminte că a depășit viteza maximă, așa că apasă pe frână. Totul e bine, nu sună chiar atât de rău pe cât credeam inițial. Ori zâmbesc din politețe, doar doar de om termina și om pleca, ori chiar sunt încântați de repertoriul nostru. Și ceva ne spune că a doua varinată este cea corectă.

Urmează Sanagout. Dacă la Mercedes ne-am simțit bine și ne-am distrat, aici avem senzația că suntem acasă. Mireasma cozonacului și a prăjiturelelor pregătite pentru Crăciun ne aduce aminte de copilărie…  și de faptul că ne strânge cureaua (doar pe unii dintre noi). Cântăm și îi încântăm pe oamenii ospitalieri, iar apoi mergem mai departe la restaurant SUPAPA. Nici aici nu putem să ne plângem. Atmosfera este primitoare, intimă. Pe lângă masa gustoasă pe  care o consumă clienții, la desert primesc colinde de Crăciun. Ehe! Așa ofertă am vrea și noi să prindem.

26176710_1665917583469241_369512512_n

Mai departe, turneul Oxigen (da, nu știați? Suntem în caravana Bucuriei și ne onorăm fiecare solicitare cu profesionalism și proptitudine, cel putin atâta timp cât ne îngăduie traficul, drăguțul). Cotinuăm cu prietenii de la Ecoxtrem. Aici, cântăm împreună cu ei, ne veselim, bem ceai și ne reîmprospătăm forțele pentru ultima provocare din această zi. Mergem să onoram invitația Luizei Ciortan la Cărți, dulciuri și flori. Spațiu elegant, atmosferă festivă, pentru că, pe lângă colindele noastre, cântăm La multi ani sărbătoritei din această seară. Pahare cu lumânări, flori, cărți, atmosferă veselă, râsete. Ce ne place!

Miercuri.

Pornim fericiți în mașina Bucuriei spre Image PR. Sau cel puțin încercăm să fim fericiți. Intrăm în trafic. Și mergem. Și mergem. V-am zis ca am intrat în trafic. Noi suntem curioși cum mai ieșim din el. Nu-i bai. Privim partea plină a paharului. Facem exerciții de răbdare.  Că ne ies sau nu, e partea a doua… Într-un final, ne strecurăm și reușim să colindăm. Apoi, mâncăm cel mai bun tiramisu… Da, da. Nu vă faceți griji. Suntem atenți cu silueta.  “Ce spuneați de chec? E făcut în casă? Ar fi păcat să refuzăm…”. Mai sus, cei de la Soft Pepper ne aud și vor să fie colindați și ei. Haide! Înseamnă că ne pricepem.

Urmatoarea scenă se desfășoară la Burda. Intrăm cu cartelă. Lift cu oglindă numai bună de pozat. Ne simțim ca-n filmele cu spioni. Singura diferență este ca nu suntem spioni și acela nu este un film, ci viața reală. Dacă închidem un ochi și după și pe celalălt, noi chiar sutem într-un film cu spioni, dar spioni talentați, nu așa…

26175684_1665803270147339_1496717297_n

 

Mai departe, schimbăm Automobilul Bucuriei cu Metroul Bucuriei, pentru că am ajuns la inteligenta și practica concluzie că ne putem onora următoarea destinație în timp util doar dacă călătorim în subteran. Unii dintre noi doresc să-și exercite talentul și pentru publicul din metrou. Doar că alții mai întelepți (dintre noi) consideră că nu tebuie să ne forțăm norocul și ne potolim. Ba, pardon. Ne tăiem aripile entuziasmului.

26135163_1769606816404580_829912895_n

Ah, da. Și ajugem și la Bunge. Și aici se repetă scenariul cu spionii. Cântăm, oamenii ne ascultă fericiți, ca și până acum, zâmbesc și ne privesc. Adică sperăm că pe noi, pentru că afară un stol de ciori consideră ca este timpul să se dea în spectacol în timpul debutului nostru și înconjoară clădirea, care, ghiciți ce, are pereți aproape în totalitate din sticlă. Totuși, credem că doar noi ne-am uitat la ciori, deoarece oamenii ne aplaudă la final și ne urează toate cele bune de sărbători.

20171220_173058

Încheiem această zi cu vizita la Radcom. Aici, ne mulăm perfect cu petrecerea dată pentru copiii angajaților. Gândiți-vă ce impact a avut intro-ul nostru cu Un elefant se legăna. Micuții ne-au susținut, au cântat împreună cu noi, au adaugat spectacolului nostru numere inedite de acrobații, care au fost, bineînțeles, apreciate de părinți și de noi. Și, pentru că există simetrie între incipit și final, ne luăm rămas bun într-o simfonie de râsete (sau plânsete, nu ne dăm seama) juvenile.

Joi.

Ajungem la Bog’Art. Suntem invitați într-o sală de conferință al cărei tavan este împodobit cu ghivece așezate cu fundul în sus. Privind plantele, ne gândim la zilele însorite de vară, la concediu… nene. E chiar decembrie, chiar înainte de Crăciun și suntem chiar în fața unor oameni care, să vezi ce, vorsă asculte colinde, nu melodii în stilul Sunt a lu’ Mamaia. Deci ne înfrânăm pornirile văratice și dăm tot ce e mai bun. Mai apoi, ajungem la cabinetul stomatologic Veradent. Doamna doctor ne primește cu zâmbetul până la urechi, iar fiul ei ne demonstrează cu notele de 10 la geografie și la engleză că Moșul o să treacă cu siguranță pe la ei.

Timpul trece, așa că ne îndreptăm spre Highlight Agency. Pe drum, ghiciți ce. Trafic. Nu ca cel de ieri, însă suficient de intens încât să avem timp să dăm gata jumătate din cel mai bun cozonac cu mac mâncat vreodată. Ignorăm detalii precum stomacul care cerea deja de vreo oră să fie alimentat cu niscaiva combustibil. Probabil că orice i-am fi dat la bord, ar fi acceptat fără mofturi. Acesta este cel mai bun cozonac gustat!

26176237_1665804173480582_1604135800_n

Bun. Ne-am redus la tăcere nevoile trupești pentru scurt timp și am căpătat puteri pentru concertul ce-l susținem la Highlight.  Deja ne-am obișnuit să fim în lumina reflectoarelor. Bine, ala e blițul de la telefon, dar astea-s detalii mărunte… Baieții ne ascultă încântați și ne simțim bine. De la ei, primim cutii peste cutii care vor ajunge în mânuțele copiilor. Hehe! Ar fi trebuit să vedeți Automobilul Bucuriei. Plin ochi, iar noi trăim pe principiul Fă rai din ce ai.

Mai departe, aventura ne poartă spre GMP PR. Ce ne stârnește admirația sunt marionetele de lemn suspendate pe peretele din dreapta. Apoi, cântăm și suntem răsplătiți cu zâmbete largi și fețe luminoase. La GMP Advertising, același scenariu.

Nu poposim mult, pentru că trebuie să fim prezenți și la Intergroup Engineering, unde ne dăm silința să încheiem turneul colindelor cu și mai multe aplauze decât cele primite până acum.

Dar, stați. Adevărata provocare vine de-abia vineri, când mergem la copii. Ne întâmpină 42 de ochi blânzi, calzi, care așteaptă cu drag și emoție ajutoarele lui Moș Crăciun. Cântăm alături de ei. Copiii sunt talentați. Parcă mai talentați decât noi. Știm un singur lucru: dacă a mai rămas vreun ciob de gheață în sufletul nostru, omuleții au reușit să-l topescă fără măcar să încerce.

Ne aducem aminte de perioada copilăriei, când de-abia așteptam să vină dimineața de Crăciun să vedem ce cadouri am primit. Acum, suntem adulți. Și am devenit spiriduși ai Moșului care se uită cu drag la cei ce ne molipsesc cu bucuria lor. Iar mulțumirea și fericirea sunt și mai mari când conștientizăm că suntem cauza extazului lor. Și voi, dragi ajutoare indirecte ale Moșului Oxigen, trebuie să fiți fericite. Pentru că 21 de suflete râd și zâmbesc și datorită vouă. În fapt, datorită vouă.

Mulțumim că ați acceptat să fiți rotițele care au pus mișcare caravana bucuroasă de la Oxigen!

Sharing is caringShare on Google+0Share on LinkedIn0Pin on Pinterest0Tweet about this on TwitterShare on Facebook0Email this to someone
Publicat pe: 29 decembrie 2017.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *